Continuare interviu

Suntem tot mai grabiti. Mai avem timp si de gatit? Ce spuneti de “fenomenul fast-food”?

„Fenomenul fast-food” ar trebui sa nu existe! Am importat exact ce e mai rau: obiceiul de a manca repede, nu neaparat si ieftin, produse semipreparate, congelate, care contin, prin conservare, dar si prin modul de preparare, o cantitate mare de lipide si glucide. Toate acestea duc la obezitate, boli cardiace, locomotorii, si asa mai departe.

Obezitatea devine tot mai raspandita. E adevarat ca ereditatea joaca un rol foarte important?

Nu sunt medic, dar din experienta stiu ca are un rol important, insa nu primeaza acest aspect. Se poate evita obezitatea printr-o alimentatie cumpatata, sanatoasa, inceputa de la o varsta frageda. Cel mai important rol il au parintii care, prin felul in care isi hranesc copiii, formeaza stilul de alimentatie al acestora si de mai tarziu. De aceea, avem in tara cazuri tot mai frecvente de copii care sufera de obezitate. Eu cred ca putem sa ne educam pe noi in primul rand. Aici s-ar putea implica si Ministerele Educatiei si Sanatatii, prin introducerea in programele scolare, inca din clasele mici, a orelor de educatie in domeniul nutritiei. Romanii stiu foarte putine despre ceea ce mananca si despre efectele alimentelelor pe care le consuma asupra organismului lor.

Oamenii prefera sa se infometeze sau sa isi creeze propriile lor diete. De unde aceasta mentalitate si cum o putem schimba?

Ascultandu-i pe specialisti, romanul, caruia ii place sa manance bine, ’’sanatos’’, ca la mama acasa, are impresia ca acestia vor doar sa il sperie. De fapt, nutritionistii vor sa-l avertizeze ca este bombardat de alimente toxice. Eu sunt adepta dietei personalizate, in functie de varsta, stare de sanatate, profesie si alti factori specifici fiecarui individ in parte. Iar pentru asta trebuie sa mergi la nutritionist, deci nu este un moft.

Trebuie sa recunoastem, este un chin sa te abtii de la mancarurile care iti plac. De ce sa traim asa? Macar sa ne bucuram de viata. Ce le raspundeti persoanelor care vin cu un asemenea argument?

Este adevarat ca majoritatea spunem la un moment dat „doar o viata avem” si ...este adevarat. Sa ne bucuram de viata, sigur! Dar cum ne bucuram de ea? Suferind de obezitate? Sau de bulimie si anorexie? Si aceste probleme sunt foarte grave si reprezinta tot un comportament alimentar deviant. Doar cuvantul ’’regim’’ ii sperie pe multi, pentru ca automat il asociaza cu un regim care trebuie urmat dupa o boala. In realitate, pentru a avea o viata mai buna, trebuie doar sa respectam cateva reguli simple. Trebuie sa stim ce, cand si de cate ori pe zi trebuie sa mancam. Eu cred ca nu ar trebui sa renuntam la nici un fel de produs. E nevoie doar sa stim cand si cum sa le preparam, cum sa le pastram si cum sa le combinam, pentru ca organismul are nevoie de vitamine, lipide, glucide, proteine, fibre, pentru a-si mentine echilibrul biologic.

Ce calitati trebuie sa aiba un bucatar profesionist?

In primul rand, sa-i placa ceea ce face! Sa aiba imaginatie, talent, spirit organizatoric si rezistenta la stress. Sa nu vada in meseria de bucatar doar faptul de a gati, ci sa vada si sa iubeasca arta din meserie... Iar daca ii lipseste simtul acesta si fantezia, sa-si schimbe profesia.

Spuneti-ne cate ceva despre pasiunea dvs pentru artele plastice si cum se reflecta ea in meseria de bucatar.

Cred ca dragostea mea pentru tot ce este frumos m-a ajutat foarte mult in aceasta meserie, in care unei femei ii este totusi greu sa razbata si sa se impuna. Meseria am „furat-o”. Am avut norocul sa lucrez inca de la inceput cu bucatari intr-adevar talentati, de la care am avut ce fura, si care m-au incurajat sa-mi dezvolt aptitudinile, dar si duritatea din aceasta meserie. As vrea sa reamintesc cativa bucatari carora trebuie sa le multumesc: d-na Ioan Savu, Tamango, Gheorghe Constantin si Dobre Tudor, cu care lucrez si acum. Iar felul in care imi decorez preparatele, l-am perfectionat pe parcursul timpului, folosindu-mi imaginatia si talentul de a picta si sculpta.

La “Cearta-n bucate” aveti de-a face cu oameni obisnuiti care incearca sa isi schimbe modul de viata. Cat de grea este “convertirea” aceasta?

Este destul de greu, pentru ca desi am experienta in a lucra cu oamenii, in momentul in care ei au anumite probleme si vor sa-si schimbe stilul de viata, iar tu trebuie sa fii cel care sa-i indrume, multi dintre ei fiind reticenti, trebuie sa ai reale calitati de psiholog. Trebuie sa incerci sa-i cunosti, sa le afli obiceiurile, sa le afli chiar si suferintele, sa stii ce le place si ce nu. De abia dupa aceea cauti cel mai bun mod de a-i ajuta, iar eu voi incerca sa le prepar o serie de retete pe placul lor si care sa-i ajute cu adevarat.

Daca nu ati fi bucatar, v-ar placea sa fiti ... ?

Designer de interioare sau estetician.